Viata de student
Poate ca unii dintre voi au fost, sunt si fi-vor mai norocosi decat mine , in ale studentiei. Pentru mine a trecut deja jumatate din perioada studentiei si nimic spectaculos nu s-a intamplat in viata mea. Poate ca nu stiu sa apreciez suficient lucrurile simple si frumoase, insa cred sincer ca am trecut cu vederea niste etape importante, in mod mai mult sau mai putin voit. E deja a treia sesiune si …simt parca un gol in suflet gandindu-ma la primul an de facultate. Nu stiu de ce, insa profesorii mi-au fost mult mai dragi, am facut totul cu pasiune, am fost mult mai implicata ,atat in activitatile scolare, cat si in cele extrascolare, am socializat mai mult. Anul 2… anul 2 nu imi place pana acum.
Cu 2008 insa e alta poveste. Am incredere in semestrul 2 si in inceputul anului 3, am incredere ca o sa ma plimb mai mult, ca o sa imi intretin vechile prietenii si ca o sa formez unele noi, am incredere in noul an , asa cum nu am avut nicicand inainte in vreun an. Nu sunt sigura carui fapt se datoreaza aceasta incredere , insa ea exista si nu poate decat sa ma bucure. Sper ca voi decide “ce vreau sa ma fac, atunci cand ma fac mare”, ca imi voi indragi mai mult materiile si profesorii, ca acestia din urma vor fi mai implicati si mai motivati sa ne invete carte, ca unii dintre colegii mei vor avea sufletul mai bun, ca voi putea sa ma simt mai aproape de tot ceea ce inseamna “facultate”, ca voi avea din nou agenda incarcata…
Imi doresc din suflet ca facultatea sa se sfarseasca abia dupa ce trai-voi si eu acea poveste de care sa imi amintesc si peste 40 de ani si despre care sa le pot povesti si nepotilor mei. Sa imi traiesc macar o data in viata povestea aceea care ne este data tuturor si care ne schimba total viziunea asupra vietii , inainte de a ne schimba pe noi. As renunta la povestea mea, daca as sti ca astfel oamenii ar putea fi mai buni, mai darnici si mai intelegatori. Sper sincer si profund ca mai exista o sansa pentru noi toti, pentru Romania, caci ea ne apartine noua, tuturor…
2 comments 24 0000000114UTC,2007
Roxana Streinu
Let’s play Leapsa!
1.Ia cartea care e cea mai aproape de tine.
2.Deschide-o la pagina 123.
3.Gaseste a cincea propozitie/fraza.
4.Posteaza pe blog textul urmatoarelor4 propozitii/fraze cu aceste instructiuni.
5.Nu indrazni sa scotocesti prin rafturi dupa cartea aceea foarte deosebita sau “intelectuala”.
6.Da mai departe leapsa la alti 6 prieteni.
“In the dream, the tongue depressor was made not of aluminum but of a delicious metal that she had tasted with pleasure in other dreams, so that she broke it in two unequal pieces and gave him the smaller one.
When she awoke she opened the letter. It was brief and proper, and all that Juvenal Urbino asked was permission to request her father’s permission to visit her. She was impressed by its simplicity and seriousness, and the rage she had cultivated with so much love for so many days faded away on the spot.”
Love in the time of cholera – Gabriel Garcia Marquez
Aceasta este cartea pe care o am in geanta si pe care am primit-o in a doua zi de Craciun de la un baiat incredibil de frumos si de politicos, pe care l-am cunoscut in drum spre casa. Sa fie intr-un ceas bun! 
Am preluat leapsa de la Onnuk Puk si o dau mai departe catre :
Sandynel, Tineri promitatori, Kretzulina, Deea the “wici”, Crissu si Superblondebirdie.
Enjoy! and… Happy New Year!
10 comments 24 00000001208UTC,2007
Roxana Streinu
So this is Christmas…
Este primul Craciun din viata mea pe care il petrec departe de familia mea! Si este primul Craciun pe care il petrec totalmente singura! E oarecum decizia mea. Si imi dau seama ca de dragul carierei as renunta la orice altceva! Pasi mici dar siguri. Asta imi propun pentru 2008.Lucrez si maine, 25 decembrie 2007, apoi pleca-voi acasa, unde ma asteapta. Ma asteapta masa plina, zambete, imbratisari si povesti. Ma asteapta ei, cei pe care ii am si pe care ii iubesc atat de mult! Mai lucrez si pe 31, asa ca este foarte probabil ca acesta sa fie ultimul post din 2007.
Acum, la sfarsit de drum, nu regret nimic din ce am facut, ci doar cateva lucruri pe care nu le-am facut. Cred ca toate acestea fac parte din procesul formarii mele ca om. Cel mai mult regret ca inca nu am invatat sa am rabdare. In ultima vreme multe lucruri capata sens. Unele vechi de ani de zile. Sper ca acum, dupa ce inca un an a mai trecut, sa iubesc si sa ma las iubita, sa nu mai fiu atat de aiurita si sa invat sa pretuiesc fiecare clipa a existentei mele! Sa muncesc cel putin la fel de mult, dar si sa am grija de cei dragi!
Iertati-ma ca nu v-am raspuns la telefon, ca v-am respins apelul si nu v-am mai sunat inapoi, ca v-am promis ca ne vedem si nu m-am tinut de cuvant. Iarta-ma Cory ca te-am neglijat atat de tare! Iarta-ma Badois ca nu ti-am raspuns la niciun mesaj. Iarta-ma D pentru tot! Iarta-ma Thomas, my dear, ca nu ne-am vazut azi. Iertati-ma colegi dragi ca nu v-am vazut mai des. Iarta-ma Ana mea ca nu am mai mers la teatru. Iarta-ma Anycka pentru ca nu am rezolvat ce aveam de facut impreuna. Iertati-ma toti! Stiti ca va iubesc!
Acestea fiind scrise, ma retrag cuminte in casuta mea cu miros de brad , vanilie si lumanari, unde ma asteapta my companion , the night!
Craciun fericit, dragii mei! Bucurati-va de cei dragi si de viata!
12 comments 24 00000001203UTC,2007
Roxana Streinu
Ce e de facut!?!??!?!!?!?!?!?!
Sunt extrem de furioasa!! Incep sa suport din ce in ce mai putin tara asta si nu mai stiu cum sa fac sa supravietuiesc! Nu cred ca exista vreo institutie care sa isi faca treaba asa cum ar trebui! Platesc pentru orice serviciu, insa nici macar atunci nu primesc calitate! Am plans, m-am chinuit mi-am pus zeci de intrebari! Platim 450 de euro pentru un apartament cu doua camere la capatul Bucurestiului, apartament extrem de defectuos, iar Tiriac plateste 17 milioane de lei vechi pentru o casa de 200 si ceva de m patrati. In ce lume traiesc!??! Nu ma enerveaza acest detaliu atat cat as vrea ca Electrica si alte institutii de rahat sa arda in focurile iadului! Numai pentru astfel de rahatisme imi doresc sa ma fac om mare, sa am bani de aruncat in stanga si in dreapta doar pentru ca toate inaptele sa raspunda drepti la comanda mea si sa le umilesc asa cum merita! Imi place Mircea Badea! Sa le numeasca “tute” si in orice alt fel, ca bine le face!
Imi pierd optimismul si daca ne formam in spiritul romanesc …vai de noi! Ca tara e de mult pierduta!
2 comments 24 00000001237UTC,2007
Roxana Streinu
I love U!
Sunt fericita! Din nou! Stiu ca nu e o chestiune de interes general, dar vreau sa ma laud. De ce? Pentru ca lucrez la U Tv. Si de ce ma laud cu asta?! Ei bine, pentru ca acest nou colectiv in care am intrat e compus din oameni care mai de care mai talentati si mai frumosi, e televiziune si are legatura cu muzica. Pe ei nu ii laud, ci doar ii descriu. Ma bucur enorm ca lucrez cu ei. E oficial. Sper sa dureze cat mai mult si sa depasesc stadiul de colaborator.
Ce fac eu mai exact acolo? Well, momentan sunt guest de chat. Stiti voi ca apar niste poze jos in dreapta ecranului si langa ele, un scris?! In poze sunt Mircea, George, Alexa si Gabitza, ei fiind host aka raspund mesajelor trimise de tineri din toata tara. Spun tineri cu certitudine pentru ca nu conteaza varsta, atata timp cat sufletul le e senin si optimist, debordant de energie.
All in all, nu stiu exact cand voi fi prezentata oficial, insa stiu sigur ca pe 24, 25, 31 decembrie si 1,2 ianuarie poza mea va fi acolo, in coltisorul tv-ului vostru, voi fi live guest la U Tv si voi raspunde mesajelor tarii. :p Cel mai mult imi place ca acest chat e cat se poate de interactiv si de live, ba chiar o data pe saptamana fiind intretinut de o vedeta! Daca inca nu stiti despre ce este vorba si sunteti tineri, uitati-va pe U! Acum e Mircea. In zilele urmatoare voi fi eu si nu se stie cand vei putea fi chiar tu ,daca esti sociabil , crezi ca ai ceva de spus, iti place televiziunea si vrei sa cunosti multi oameni.
P.S. I love U !
3 comments 24 00000001246UTC,2007
Roxana Streinu
| Previous Posts | Next Posts |
