Just shut up!

M-am saturat sa aud numai vorbe urate si blasfemitoare la adresa tarii mele , de la toate persoanele din jur. Nu mai suport! Toti se plang, toti critica, toti injura, nimanui nu ii convine nimic! Daca noi, locuitorii ei gandim asa , ce pretentii putem avea de la cei din exterior?! Stiu ca nu e taramul perfect, insa avem o tara atat de frumoasa! E pacat! Pacat sa criticam Romania din cauza romanilor. Ea este ca o mama care are nevoie de sprijinul copiilor, ca o persoana matura care are nevoie de ajutor atunci cand se pierde. Nu mai e copil. A crescut, dar cred eu, ca de noi are nevoie sa redevina frumoasa.

Nu mai vreau sa aud vorbe urate! Ma intristeaza. Si cred ca asta este o reactie cat se poate de naturala si de sanatoasa. Una dintre dorintele mele cele mai mari este sa intalnesc oameni care sunt mandri ca sunt romani si atunci cand Romania nu bate Olanda , si cand echipa nationala de gimnastica nu castiga medalia de aur, si cand sunt dezamagiti de oricare dintre sistemele tarii noastre, s.a.m.d. 

Stiu ca nu e usor, dar…asta e natura noastra. Suntem romani. De ce sa nu incercam sa descoperim aspectele frumoase ale acestui fapt? De ce sa ne amaram existenta si mai mult? Eu sunt mandra de nationalitatea mea si voi incerca sa fiu un reprezentant demn al acesteia! Sper tare ca mi se vor alatura si alti romani! Numai bine…

4 comentarii 24 00000001021+00:00,2007

Cu metroul…

Metroul este unicul mijloc de transport in comun pe care il folosesc .De ce? Pentru ca vara nu ma topesc de cald waiting for my ride si iarna nu imi ingheata manutele si nasucul, plus ca este cel mai rapid si mai neimplicat in trafic mijloc de transport terestru. In ultima vreme insa, ma enerveaza la culme un fenomen caruia pana acum nu i-am acordat importanta, din diverse motive : nu mai suport baietandrii care stau asezati confortabil pe scaun in timp ce langa ei stau batrani, femei insarcinate, oameni invalizi, mame ce isi tin copilasii in brate. E drept ca sunt si domnisoare ce nu-si ofera locul, dar prin natura lor feminina parca le mai iertam.

De asemenea nu inteleg de ce atunci cand stau si astept metroul dupa mai mult de 8 ore de munca, mai nou adaugand  si cateva ore de scoala, vin langa mine diverse persoane asteptand sa le ofer locul in timp ce tanarul de langa mine joaca Snake mai mult decat relaxat si vizibil odihnit. Ma intreb de multe ori daca am fata de tontuta , caci alta  explicatie nu gasesc. Mi-as dori ca macar o data cand ma intorc seara acasa, sa vad un baiat dragut cedandu-si locul! Nu mie! Sunt tanara si inca mai rezist. Nu batranului care vine de la piata, nu unei domnisoare sofisticate sau unei doamne antipatice, ci unei persoane care chiar are nevoie sa stea jos! Sunt suficiente persoane in aceasta situatie, Slava Domnului!

Daca esti baiat , citesti acest blog si mergi cu metroul, TE ROG ca macar o data sa imi urmezi  sfatul si fa un om fericit, demonstrand ca mai exista si tineri civilizati in Bucurestiul secolului 21! Iti multumesc!

2 comentarii 24 00000001017+00:00,2007

Do something!

O padure amputata are urgent nevoie de o transfuzie de brazi (grupa abies alba). Oricine poate ajuta este asteptat la http://padureaeinpo m.wordpress. com.

Salveaza o viata, poate chiar a ta!

Add a comment 24 0000000932+00:00,2007

Scurt si la obiect.

Fratele meu pentru a putea calatori in afara tarii neinsotit de parinte, avea nevoie de un insotitor, el fiind un minor de 15 ani. Simplu: eu, sora-sa, fara cazier, cu procura de la notar data de mama, tatal mort de mai bine de 7 ani, devin „insotitoarea lui de bord”. Ajungem in vama, ni se cer actele, le aratam. „Nu aveti procura de la tata.” „Pai, tatal nostru a murit acum 7 ani!””Atunci, certificatul de deces.” La asta nu ne-am gandit. O sunam rapidement pe mami , care la ora 5 dimineata le trimite „vamierilor” fax cu certificatul original de deces al tatalui.In 10 minute se primeste faxul, se cere acum cartea de identitate a minorului. Nu o are.”De unde stiu eu ca Gruia Streinu e tatal tau?”, desi in pasaport scrie clar ca pe minor il cheama Streinu si tatal e Gruia, dar nu ,ei vor acum buletinul. „Astia nu vor sa va lase sa treceti!”, zice matusa mea deja enervata. O sunam din nou pe mami sa ne trimita prin fax copie dupa buletinul lui frate-miu. In cele maxim 10 minute cat am asteptat, trece pe langa noi o Dacie de prin 1900 toamna( nu stiu cata relevanta are acest detaliu), care transporta un minor ,deci situatii similare. Suntem cu totii atenti : ii inmana cucoanei din vama aceleasi acte, insa se observa strecurati niste banuti si masina trece cat de repede ii permite motorul. „Cum nu ne-am gandit de la inceput la asta?!”, se intreaba matusa-mea. Trece Dacia, incercam si noi „diplomatic” sa scurtam timpul si energia consumate cu 100 de euro. Cucoana se simte jignita: „Doamna, nu am luat in viata mea un pachet de tigari si dumneavoastra imi dati 100 de euro?!”, timp in care cauta cu privirea ceva (eu cred ca vreo camera video) prin masina, cand in fata, cand in spate. Se mai converseaza putin pe seama indignelii, timp in care soseste si copia dupa buletin. Ea continua sa se simta jignita, insa ne da voie sa trecem:” Va credem pe cuvant.Nu mai avem nevoie de acte”. Inca nu inteleg de unde atata bunavointa si mai ales aparuta brusc si inexplicabil dupa mai bine de o ora de intrebari si nedumeriri. Tot un mister este si nemotivata indigneala aparuta la 5 minute dupa ce am vazut-o primind mita(urata expresie!, insa atat de utila in Romania!) si reactionand total diferit in doua situatii  aproape identice!

Auzisem despre astfel de cazuri, insa sincer spun ca nu le-am crezut. Parca traiesc o conspiratie. Tot spuneam cat de frumoasa e tara noastra si ca nu e chiar atat de rau sa traiesti in ea. Credeam tare ca schimbarile nu sunt greu de infaptuit . Posturile mai vechi, acum recitite imi arata cat de naiva eram. Sper sa mai raman asa o vreme. Vreau sa imi iubesc tara! Si  mai ales nu vreau sa sfarsesc prin a o abandona! Nu si eu…..

4 comentarii 24 0000000841+00:00,2007