Let’s play Leapsa!
24 00000001208+00:00,2007
Roxana Streinu
1.Ia cartea care e cea mai aproape de tine.
2.Deschide-o la pagina 123.
3.Gaseste a cincea propozitie/fraza.
4.Posteaza pe blog textul urmatoarelor4 propozitii/fraze cu aceste instructiuni.
5.Nu indrazni sa scotocesti prin rafturi dupa cartea aceea foarte deosebita sau „intelectuala”.
6.Da mai departe leapsa la alti 6 prieteni.
„In the dream, the tongue depressor was made not of aluminum but of a delicious metal that she had tasted with pleasure in other dreams, so that she broke it in two unequal pieces and gave him the smaller one.
When she awoke she opened the letter. It was brief and proper, and all that Juvenal Urbino asked was permission to request her father’s permission to visit her. She was impressed by its simplicity and seriousness, and the rage she had cultivated with so much love for so many days faded away on the spot.”
Love in the time of cholera – Gabriel Garcia Marquez
Aceasta este cartea pe care o am in geanta si pe care am primit-o in a doua zi de Craciun de la un baiat incredibil de frumos si de politicos, pe care l-am cunoscut in drum spre casa. Sa fie intr-un ceas bun! 🙂
Am preluat leapsa de la Onnuk Puk si o dau mai departe catre :
Sandynel, Tineri promitatori, Kretzulina, Deea the „wici”, Crissu si Superblondebirdie.
Enjoy! 🙂 and… Happy New Year!
Entry Filed under: 1
10 Comments Add your own
Lasă un comentariu
Trackback this post | Subscribe to comments via RSS Feed
Building a mistery, 
1.
Mihai |
24 00000001220+00:00,2007 la 13:17
Nu pot sa nu ma intreb ce e mai important…in general? Daca exista un asa „general”. Marimea (sau nu :)) a fragmentului, ceea ce rezulta, odata fragmentele recompuse in maniera originala, ce se pierde in procesul respectiv, forta cu care cineva s-ar putea crampona de o asa „smaller piece,of the two”, resorturile astfel generate in constiinta cuiva si ce ar putea ele produce…
Iar singurul lucru mai putin probabil, dificil, respectiv surprinzator, respectiv impresionant decat prezenta dragostei in asemenea circumstante precum cele invocate de titlu, nu imi imaginez ca ar putea fi decat ambitia cuiva de a le depasi („depasi” pentru ca „a anula” este un verb neplacut). Dar cred ca am mai pomenit importanta pe care o are speranta, pentru anumite spirite, in anumite…circumstante. Poate aceleasi. 🙂
Imi place sa cred…”vreau” sa cred…ca persoana care a „primit” ceva nu ai fost tu. …cu foarte multa speranta. Suficienta?
Cu categoric insuficiente multumiri, insa, 🙂
……….
2.
Mihai |
24 00000001200+00:00,2007 la 13:17
umm… + scuzele de rigoare fata de toata lumea, desigur. De altfel o alta mare temere a mea e ca intr-o buna (ce adjectiv ironic, nu? 🙂 ) zi o sa ma trezesc si o sa constat ca totul (si prin „totul” ma refer la, da, totul. Hey, am de mult indoieli…doar nu imi poate spune cineva ca „Biffidus Essensis” -cu ortografia aproximativa-chiar face minunile asupra traficului intestinal pe care predica reclamele, nu? 🙂 ) a fost in mintea mea. Iar asta ar fi cu adevarat neplacut, sunt unele lucruri de care chiar ma atasasem. Si da, un pulover chiar merita sentimentele astea, de la un anumit grad de pufosenie in sus. 🙂
p.s. …and…Happy New Year! 🙂
3.
Mihai |
24 00000001217+00:00,2007 la 13:17
hey, in tema timpului e inclusa si rabdarea? Rabdarea pentru ca timpul necesar trecerii de la un statut la altul (pana la proba contrarie mai bun, dar in mod cert mai…deschis) sa isi desfasoare consecintele? Intru definirea termenilor, ca sa zic asa. 🙂
4.
Mihai |
24 00000001243+00:00,2007 la 13:17
sper sa nu fie (prea)din binecunoscuta serie „hop si eu” :), dar „singuratatea” e o notiune complexa. In fine, nu sunt un expert, dar in mare (scuze marilor de pe Pamant ca le arond tot felul de chestii) cred ca depinde foarte mult de unitatea de masura la care ne raportam. Altfel manifestarile agorafobico-sociopate binecunoscute (unora) ar fi CHIAR ceva deplasat…! (pff… 🙂 )
🙂 scuza-mi glumele stupide,pe de-o parte, si intreaba-te ce e aceea „singuratate”,in conditiile in care atatea nenumarate mii de persoane sunt „singure” in momentul asta, dintre care cu siguranta suficiente sunt cu gandul alaturi de tine, pe de alta…
🙂
5.
Mihai |
24 0000000140+00:00,2007 la 13:17
…dar new year’s resolutions/candle blown wishes, anyone? Odata am visat ca oricine „isi doreste” (in sensul cca. mistic de actiune/act/activitate 🙂 ) are o sansa unica (in sensul de 1/6 miliarde+ de locuitori pamanteni) de a nu fi singur, totul depinzand de o anumita coincidenta fericita ( – rima tampa, desigur, dar am stabilit, cred, ca nu sunt prea inteligent, asa ca… 🙂 ).
Ah si eu, desi e abia prima jumatate a primei zile din primul an din viata mea cand nu ma voi purta ca un idiot (oops, am zis asta cu voce tare…?), stiu deja care a fost dorinta mea nerostita. Hey, ar trebui sa insemne ca sunt fericit, nu? Ok, ok, shutting up now…
6.
Mihai |
24 0000000152+00:00,2007 la 13:17
nu stiu sigur daca nu stiu ce inseamna „dubios”, dar sunt absolut convins ca nu stiu ce inseamna „m-am intristat”, in conditiile in care indiferent de cati nerecunoscatori intalnesti, de numarul ocaziilor in care nu poti fi sigura de nimic, exista fie si o singura persoana care iti datoreaza, constient, cateva zile din Viata (capital v-ul e menit sa o distinga de cea care se hraneste cu carbohidrati, in case you were wondering 🙂 ).
Si stii cum recunosti o asemenea persoana? Va fi intotdeauna cel care desi nu are nici o indoiala ca e un idiot, one of’em self-induced-alternative-paranoia-freaks, desi nu e, la randul sau, sigur de absolut nimic, nu va avea nici cea mai mica retinere in a iti spune „multumesc!”.
Multumesc!
🙂
7.
Mihai |
24 0000000136+00:00,2007 la 13:17
Ma intreb unde se vorbeste limba in care Roxana inseamna „revolutie de catifea”…si de unde vine senzatia asta aproape supraelastica potrivit careia I’ve been there before. 🙂
Hey, don’t blame me, blame modern media/timpul liber lasat nesupravegheat. Of dar sunt chiar nesarat. 😦 Ceea ce nu poate inseamna decat un lucru. …ok, doua, dar ma voi referi la unul din ele. Saratele!!!
…umm…ok, scuze.
8.
Mihai |
24 0000000144+00:00,2007 la 13:17
Of dar des spun „ok” in ultima vreme. Si va scapa de sub control daca nu actionez. Prin urmare, de fiecare data cand simt nevoia sa spun „ok”, ma voi autotrimite, mental, intr-un loc obscur, cu indicele de disconfort termic (raportul temperatura/umezeala, imi permit sa presupun) superior pragului sensibilitatii sinusurilor, si iritant de fonoabsorbant. Hey, se pare ca voi incerca pur si simplu sa gandesc! 🙂 Stiu ce urmeaza sa spui, dar da, timpuri/ticuri verbale disperate call-eaza for masuri disperate…si sunt de neclintit! Ok, in cazul asta…ah dar am zis „ok”. Brb! 🙂
9.
Mihai |
24 0000000132+00:00,2007 la 13:17
hey stie cineva cum in anumite zile, intr-o anumita lumina, poate intr-o anumita credinta, anumiti copaci (cateodata brazi) intr-o oarecare (poate) ceata iti pot sopti ceva, poate o poezie pe care ulterior, suficient de vanituos fiind, o poti revendica drept proprie? Ei bine azi nu am auzit nimic. Poate pentru ca nu functioneaza atunci cand te temi. Poate pentru ca cel care a cautat sa ascultate a fost cu adevarat „eu”. „Eu” cel care e absolut convins ca nu l-a invatat nimeni sa primeasca un zambet absolut. „Eu” cel care se teme sa creada, dar crede totusi, poate din vanitatea de a putea spune ca isi infrunta temerile, ca sunt anumite lucruri pe care pur si simplu le cunosti, independent de o „invatare”. Si atunci, se poate intreba cineva, ce am facut pana acum, caci de trait se pare ca nu am facut-o nici cat sa invat destule incat sa pot spune ca sunt „om”. Noroc cu speranta ca oricum nu ne putem da seama , cu adevarat, ca suntem oameni, decat atunci cand ni se zambeste. 🙂
Imi cer scuze, e pur si simplu limba intraductibila in care vorbeste Omul (cel care plagiaza copacii, remember? 🙂 ). O mai poti auzi iarna, daca iti privesti cu atentie respiratia. Cred. Dar la urma urmei, acum mai mult decat oricand, nu „stiu” nimic. 🙂
Imi cer scuze pentru nonsensuri, si iti multumesc. 🙂 Ma alatur grupului, mai precis. Indiferent de cine sunt eu, bravo! 🙂
10.
Mihai |
24 0000000141+00:00,2007 la 13:17
ah dar e amuzant cum mintisoara mea impiedicata isi da arama pe fata cu fiecare ocazie…sau poate e doar veridic 🙂 vroiam desigur sa scriu „sa asculte”, acolo, mai sus, unde figureaza ceva vag asemanator. 🙂 Scuza-mi, din nou, te rog, orgoliul „erational” (ca sa zic asa)…imi place sa pastrez macar o vaga aparenta a unei gandiri coerente. 🙂