Roxpink blooms again.
24 0000000721+00:00,2007
Roxana Streinu
Etichete: Add new tag
Doar a plouat, dragii mei ! Si desi „iubesc cu patima ploile”, ieri m-am reindragostit de ele, luand astfel decizia de a scrie din nou. A fost intr-adevar o perioada de „tacere” pe teritoriul blogului meu, dar nu pentru ca nu am avut nimic de povestit. Ba chiar din contra! Am demisionat de la ADPFR, am calatorit un strop prin lume, am sfarsit anul 2 de facultate cu niscaiva restante ( lucru de care nu ma rusinez) , am pierdut prietenii dragi, am legat altele noi si incerc sa refac unele mai vechi. Am simtit pentru prima oara in viata mea existenta unui copil in pantecele mamei lui , am fost singura la film aseara , miercuri = Orange film => cinema-ul e plin de perechi -fie ca parinti cu ai lor prunci, fie prietene, prieteni sau iubiti- , numai perechi. E un sentiment placut. Nu inseamna ca esti ciudat si ca nu ai o persoana draga sa iti tina companie, ci ca pur si simplu ai ales sa petreci putin timp cu tine insati in mijlocul societatii. Insa cel mai important lucru pe care l-am facut in ultima vreme, este ca am decis sa urmez cursurile de „insotitor de bord” si sa fiu stewardesa. Astfel , pentru a doua oara in viata (prima oara fiind cand am decis sa vin in Bucuresti), imi urmez un vis din copilarie. Sunt hotarata sa fac tot ceea ce m-ar putea fericita , caci mi-am dat seama ca daca viata mi-ar fi luata prin surprindere, as regreta NUMAI lucrurile pe care NU le-am facut.
De asemenea voi scrie mult mai des aici, (sper ca peste cateva luni sa tin un jurnal de bord al calatoriilor mele prin lume 🙂 ) , intrucat vizionand aseara filmul Auf der anderen Seite ( De partea cealalta ) – drama ,Germania 2007, regizor si scenarist Fatih Akin- , film pe care vi-l recomand cu drag, am inteles cat de important este scrisul pentru atunci cand nu vom mai fi. Zambetul si graiul, parfumul si gesturile , toate fi-vor uitate, insa cuvintele asternute, fie si numai virtual, vor ramane si vor arata lumii o parte din ceea ce noi am insemnat candva.
Acestea fiind scrise, bine ne-am regasit ! Aveti grija de voi si de visele voastre. Pana la urmatoarea intalnire, make every second worth!
Entry Filed under: My personal thoughts
2 Comments Add your own
Lasă un comentariu
Trackback this post | Subscribe to comments via RSS Feed
Building a mistery, 
1.
K |
24 00000001139+00:00,2007 la 13:17
multa bafta cu noua ocupatie la inaltime;) vrem poze cu locurile frumoase
2.
Roxana |
24 0000000123+00:00,2007 la 13:17
hey! am ajuns din intamplare pe blogul tau..vroiam numai sa-ti spun ca in timp ce citeam ultimul post parca ma vedeam pe mine 😀
1.ma cheama tot Roxana
2. si eu mi-am dat demisia de curand
3. sunt studenta la aceeasi facultate ca si tine, tot in anul 2 si tot cu cateva restante de care sunt mandra 😀
4. mi-am cam facut un obicei din a merge singura la film (cu toate privirile piezise din partea „cuplurilor”)
5.partea cu „flight attendant” apare si reapare mereu in visele mele, sper sa reusesc anul asta s-o transform in realitate:D
6. am vazut filmul de care zici..l-am vazut singura si mi-a placut foarte tare(si muzica din film suna bine, se potrivea cu decorul)
Cam atat! Seara buna & numai bine!