Daca timpul ar fi avut frunze ,ce toamna!…

24 0000000945+00:00,2007 Roxana Streinu

In ultimul timp , am simtit un gol imens si credeam ca se datoreaza esecului urmat interviului la Tarom , dar azi mi-am dat seama ca de fapt golul exista cu mult inainte! Exista de exact un an si doua luni , exact de cand am inceput sa dedic tot ceea ce insemnam eu , aviatiei romane. Greseala mea ! Am crezut ,inca o data, ca in Romania se poate si fara relatii sau bani sa iti poti indeplini un vis. Inca o lectie invatata , inca un pas facut pe drumul vietii , inca putina intelepciune obtinuta. Dar e minunat! Uitasem cat de mult ma motiveaza dezamagirea si oamenii rai. Uitasem sa iubesc muzica , sa citesc , uitasem ca ador limba engleza , uitasem sa scriu si inca nu mi-am reamintit sa folosesc expresii frumoase literare , asa cum uitasem cat ador plimbarile pe „bulivard” si sa zambesc linistita si multumita atunci cand sunt singura . Dumnezeule! Uitasem sa traiesc!

Acum ca scriu din nou aici simt ca inca ma pot regasi . De asemenea , mi-am dat seama ca tuturor ne e foarte usor sa criticam , sa judecam , chiar si atunci cand omul e la pamant si chiar ar avea nevoie sa auda o vorba buna . Tocmai din acest motiv , sperand ca le fac o bucurie , scriu aici ca ador blogul Corinei Bratu , fosta colega de facultate , ca admir ascensiunea lui Radu Restivan ,de asemenea fost coleg si… cam atat…Sunt singurele personae pe care le-am admirat in ultima vreme si sunt mandra sa pot spune ca am fost colega de facultate cu doi tineri promitatori ai Romaniei. Eu din pacate simt ca nu imi mai pot gasi aici fericirea si implinirea profesionala ,asa ca abia astept sa plec, dar asta este o alta poveste.

E minunat sa ma reintorc in lumea mea virtuala roz . Imi dau seama ca va trebui sa scriu mai mult , caci momentan gandurile asternute aici sunt tot ce am de lasat in urma .

Fie ca vietile sa va fie linistite si zilele pline de bucurie!